agrias.ro » Finantare » Politica Agricolă Comună – mărul discordiei între vechi şi nou în UE?

European Voice este “vocea”  statelor membre ale UE. Pentru viitoarea Politică Agricolă Comună la masa negocierilor se dezbate subiectul bugetului alocat implementării acestei politici comune. Pentru viitoarea perioadă de programare financiară, se doreşte o reformare a PAC, care în perioada actuală, 2007-2013, beneficiază de 56 miliarde de euro, ceea ce reprezintă 42% din bugetul UE.

Situaţia actuală este diferită de cea din 2002, când Jacques Chirac şi Gerhard Schröder au pus la punct un acord care stabilit fondurile pentru agricultură timp de zece ani. De data aceasta, ţările din Europa Centrală şi de Est sunt state membre ale Uniunii, cu drepturi depline şi voci foarte sonore.

Conform European Voice, noile state membre ale UE au sectoare agricole foarte diferite. Republica Cehă obţine doar 0,5% din avuţia sa naţională din agricultură, în timp ce România obţine 5,4%. De asemenea, în timp ce Republica Cehă are un număr mic de fermieri cu exploataţii mari (90 de hectare, în medie), terenul agricol din România este împărţit între 3.000.000 de mici proprietari.

În 2010, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Republica Slovacă şi Cipru (Republica Cehă nu a semnat, însă Praga nu este atât de departe această linie, în ciuda ”flirtului” iniţial cu ţările ‘anti-PAC’, Danemarca, Suedia şi Regatul Unit al Marii Britanii) au semnat o declaraţie prin care îşi exprimau dorinţa ca fondurile PAC să se păstreze cel puţin la nivelul perioadei actuale, pentru a sprijini în mod real o politică puternică şi eficientă. Declaraţia apără PAC şi situează ţările Europei Centrale şi de Est în acord cu majoritatea vechilor statelor membre. În document se pune accentul pe securitatea alimentară, reducerea volatilităţii pieţei şi pe menţinerea cheltuielilor. Se exprimă astfel dorinţa noilor state membre de a nu reforma PAC şi de a înlătura regimul inegal de acordare a subvenţiilor agricole.

Aceeaşi publicaţie, precizează că sistemul actual, bazat pe calcule legate de istorie, dezavantajează nou-veniţii: un fermier grec, spre exemplu, poate obţine de aproape şase ori mai mulţi bani pe hectar decât omologul său leton. Subvenţiile agricole pentru UE-10 sunt pe un trend ascendent, însă chiar şi până în 2016, atunci când acestea vor ajunge la punctul cel mai înalt, diferenţa rămâne mare.

Pentru noile state membre, interesul propriu este susţinut de solidaritate şi de piaţa unică. Diferenţele de acordare a subvenţiilor creează un potenaţial de producţie diferit între un vechi stat membru şi unul nou. Ţările central şi est-europene au, de asemenea, un interes comun în modernizarea exploatărilor agricole şi în îmbunătăţirea productivităţii. Cele 12 ţări care au aderat la UE în 2004 şi 2007 şi-au crescut terenul arabil cu 40%, deşi producţia pentru majoritatea produselor a crescut cu doar 10-20%. Polonia, în special, susţine puternic menţinerea plăţilor directe pentru a permite investiţiile în echipamente şi metode agricole moderne.

De asemenea, oficialii din ţările Europei Centrale şi Est se arată sceptici la discursul Comisiei Europene referitor la o agricultură durabilă.

Pe de altă parte, avertizează publicaţia, va fi mult mai complicată identificarea unui consens cu privire la priorităţile între UE-10, în special în problema dacă banii alocaţi fermelor ar trebui să ocupe locul al doilea faţă de protejarea fondurilor structurale – banii UE pentru ca regiunile defavorizate să le prindă în urmă pe cele avansate – o altă prioritate pentru UE-10.

Ţările din UE-10 vor face, de asemenea, alianţe cu vechile state membre atunci când există un interes comun în joc. Un exemplu recent este declaraţia împotriva unei propuneri a Comisiei de a plafona plăţile pentru fermele mari, care a atras sprijinul din partea Germaniei, Marii Britanii, Republicii Cehe şi României, printre alte state.

Deşi este puţin probabil că noile state membre vor acţiona unitar în cadrul negocierilor privind fermele şi bugetul, interesele lor comune vor cântări în negocieri, consideră European Voice. De data aceasta, va fi mult mai greu ca doar două ţări să stabilească viitorul politicii agricole a Europei printr-o negociere de culise, aşa cum s-a întâmplat în 2002.

Adauga un Comentariu

Trebuie sa fiti logat pentru a posta un comentariu.

© 2011 agrias.ro · Abonare:ArticoleComentarii