agrias.ro » Agricultura, Sfatul Specialistului » Ministerul Agriculturii: Recomandări tehnologice privind exploatarea terenului având în vedere particularităţile acestei toamne

Recomandări tehnologice privind exploatarea terenului având în vedere
particularităţile acestei toamne

Condiţiile specifice acestei perioade, impun unele măsuri privind amplasarea culturilor de toamnă, eliberarea şi pregătirea terenului prin metode tehnologice adaptate acestor condiţii, astfel încât semănatul culturilor să poată fi realizat în perioada optimă şi la parametri de calitate cât mai apropiaţi de cerinţele culturilor.

1. Cu privire la amplasarea culturilor şi lucrările solului

Amplasarea grâului şi orzului de toamnă în condiţiile structurii actuale a culturilor se realizează, de regulă, după premergătoare timpurii (rapiţă, leguminoase, grâu în anul al II-lea, etc.), premergătoare mijlocii (floarea-soarelui, hibrizi timpurii de porumb, soia) şi premergătoare târzii (porumb hibrizi semitardivi şi tardivi, cartof, sfeclă de zahăr).

Ca urmare a grăbirii maturităţii culturilor de primăvară (floarea-soarelui, porumb, cartof) s-a creat posibilitatea recoltării acestora cu 2-4 săptămâni mai devreme, devenind bune premergătoare pentru culturile de toamnă.

În cazul continuării secetei, se pot amplasa suprafeţe mai mari de grâu după grâu, efectuându-se lucrări de pregătirea solului mai facil, în special acolo unde la recoltarea grâului s-a folosit echipamentul de tocat al paielor şi s-a efectuat imediat lucrarea de arătură la 18-20 cm sau o lucrare corespunzătoare cu cizelul, discul greu sau cu agregate complexe, care printr-o singură trecere realizează o bună mobilizare şi nivelare a solului.

Modalitatea efectuării lucrărilor de bază a solului se decide în funcţie de:

conţinutul de umiditate a solului;
rezerva de buruieni şi resturi vegetale;
gradul de tasare a solului;
panta terenului.
timpul până la care putem încheia lucrarea, pentru a nu depăşi epoca optimă de semnănat.
Înlocuirea arăturii prin lucrarea cu grapa cu discuri sau alte agregate care mobilizează solul, pe suprafeţele cu premergătoarele timpurii, dar care nu au fost mobilizate prin arătură imediat după recoltare, se recomandă cu prioritate în condiţiile acestei toamne excesiv de secetoase. Este recomandat să se renunţe la folosirea plugului în condiţiile actuale.

Folosirea plugului se va face cu mult discernământ, numai acolo unde rezerva de umiditate permite acest sistem de lucru sau, în eventualitatea refacerii rezervei de umiditate la sol, prin introducerea unor cantităţi de apă în unele sisteme de irigaţii.

Condiţiile climatice din vară-toamnă, caracterizate prin frecvenţa ridicată a anilor secetoşi, în special în zonele din S şi S-E ale ţării, precum şi ponderea ridicată a premergătoarelor care eliberează terenul târziu, determină extinderea metodelor noi de tocare a resturilor vegetale, o dată cu recoltarea, şi de pregătire a terenului prin lucrări cu cizelul, grapa cu discuri sau agregate multifuncţionale, precum şi a semănatului direct al grâului şi orzului. Pe această cale, se asigură un pat germinativ bine mărunţit, structurat şi aşezat, care reţine apa necesară răsăririi mai timpurii a plantelor, comparativ cu culturile semănate în teren arat în condiţii nefavorabile, cu un grad ridicat de bulgări şi o neuniformitate accentuată a patului germinativ.

Rezultatele experimentale privind producţiile medii de grâu şi orz obţinute în ultimii 20 de ani în cultură neirigată şi în condiţii de irigare, prezentate în graficele 1 şi 2, evidenţiază diferenţe nesemnficative de producţie între lucrarea clasică a solului şi lucrările reduse (cizel, disc) sau semănatul direct, rezultând importante avantaje prin reducerea consumului de motorină şi a timpului de efectuare a lucrării.

2. Cu privire la fertilizare

Fertilizarea cu azot joacă un rol deosebit în metabolismul plantei, asigurând o bună înfrăţire şi înrădăcinare a plantei. În perioada octombrie-martie, grâul utilizează 8-25% din cantitatea necesară pe timpul perioadei de vegetaţie, orientat spre:

formarea sistemului radicular;
înfrăţirea plantelor;
acumulări biochimice necesare pentru parcurgerea perioadei de iarnă şi organogeneză;
Fertilizarea cu azot se va realiza în funcţie de consumul specific (2,5 – 3,3 kg pentru 100 kg producţie utilă), în funcţie de soiul cultivat, tipul de sol şi sistemul de cultură.

Efectele favorabile ale fracţionării dozei de azot, în stadiul 2.1 – 2.6 (înfrăţire), în stadiul 3.0 – 3.2, alungirea paiului (spic de 1 cm, primul şi al doilea nod detectabil), precum şi în stadiul 4.0 – 4.4 (burduf) se regăsesc în:

creşterea greutăţii medii a tulpinii;
creşterea numărului de spice;
creşterea numărului de boabe/spic;
creşterea duratei de umplere a bobului;
creşterea masei a 1000 boabe.
În zonele de stepă şi silvostepă (precipitaţii mai puţine în toamnă şi iarnă), după plante cu recoltare târzie, se administrează ½ din doza de azot la pregătirea patului germinativ. După plante cu recoltare timpurie se va aplica, la pregătirea patului germinativ, 1/3 din doza de azot.

Dozele de îngrăşăminte cu azot pentru perioada de primăvară, se vor aplica în lunile februarei şi martie; această perioadă coincide, de regulă, cu trecerea plantelor din etapa vegetativă în etapa generativă (stadiul “spic la 1 cm”).

Nefertilizarea grâului cu azot în toamnă micşorează efectul îngrăşămintelor cu azot, reducând semnificativ producţia.

Fertilizarea cu fosfor, o dată cu pregătirea patului germinativ sau concomitent cu semănatul cu ajutorul semănătorilor performante influenţează:

înrădăcinarea plantelor;
înfrăţirea;
accentuează rezistenţa plantelor la iernat;
precocitatea.
Fertilizarea cu fosfor se va realiza ţinând cont de consumul specific al cerealelor, de 1,1 – 1,8 kg/100 kg recoltă principală, plus producţia secundară aferentă, precum şi de faptul că, în perioada octombrie-martie, grâul utlizează 12-25% din cantitatea de P2O5.

Fertilizarea cu fosfor are un rol deosebit în realizarea unor producţii constante. Aprovizionarea insuficientă cu fosfor limitează acţiunea celorlalte elemente nutritive, îndeosebi în condiţii de secetă.

Soiurile noi de grâu, cu capacitate mare de producţie, solicită cantităţi mari de azot şi fosfor, impunând şi aplicarea îngrăşămintelor cu potasiu, o dată cu pregătirea patului germinativ sau concomitent cu semănatul. Consumul specific de potasiu este cuprins între 2,5 – 2,7 K2O/100 kg producţie utilă.

3. Cu privire la sămânţă şi semănat

Sămânţa trebuie să aparţină soiurilor recomandate pentru fiecare zonă de cultură şi să reprezinte categoriilor biologice: bază (B), certificată I (CI), certificată (CII), cu parametri de calitate conform standardelor în vigoare, cu germinaţie >85%, indiferent de categoria biologică.

Semănatul grâului, în condiţii normale, începe când temperatura medie zilnică în aer este de 13-15°C şi se impune a fi terminat când temperatura scade la 8-9°C. În anii secetoşi, aşa cum este toamna anului 2011, semănatul se declanşează în a doua parte a epocii optime pentru fiecare zonă agricolă. Acest mod de abordare tehnică presupune o bună organizare şi derulare a lucrărilor de pregătit şi semănat, în condiţiile existenţei unei dotări etehnice corespunzătoare. Întârzierea semănatului peste epoca optimă conduce la scăderi importante de producţie (50 kg/ha pentru fiecare zi întârziere din luna octombrie şi 100 kg/ha pentru fiecare zi întârziere din luna noiembrie).

Densitatea de semănat influenţează elementele de productivitate, frecvenţa şi intensitatea atacului de boli sau dăunători. Se are în vedere numărul de boabe germinabile/m2, care trebuie să asigure 600-700 spice productive/m2. Numărul de spice recoltabile este influenţat de:

genotip;
condiţiile de răsărire;
nivelul tehnologic de cultivare.
Densitatea de semănat este cuprinsă între 400-600 boabe germinabile/m2, valorile depinzând de:
umiditatea solului;
nivelul de pregătire al patului germiantiv;
particularităţile soiului (capacitatea de înfrăţire).
4. Cu privire la combaterea bolilor şi dăunătorilor

La cerealele de toamnă există permanent pericolul transmiterii prin sămânţă sau prin sol a unor patogeni deosebit de păgubitori care împreună pot cauza pierderi mari de recoltă, de aceea nu trebuie neglijată protejarea culturilor prin implementarea unui sistem de măsuri de prevenire şi combatere integrată, în cadrul căruia, alături de măsurile agrofitotehnice, rezistenţa cultivarului şi protejarea hiperparaziţilor, se impune ca verigă obligatorie tratamentul chimic al seminţelor.

De multe ori, anumite atacuri trec neobservate sau potenţialul lor distructiv nu este apreciat corect, motiv pentru care pierderile de producţie sunt mari.

O dată înfiinţate culturile de grâu, fără a se lua măsuri corespunzătoare de prevenire, există pericolul de a fi atacate cu diferite grade de dăunare, iar în perioada de vegetaţie nu se mai poate interveni cu alte metode de protecţie. După ce infecţia s-a realizat din sămânţă, tratamentele ulterioare au o eficientă scăzută sau sunt total ineficiente, realizând o cheltuială inutilă.

În cazul grâului de toamnă semănat după alte plante decât cereale păioase, pentru prevenirea şi combaterea speciilor Tilletia caries şi Tilletia foetida, care produc mălura comună şi Fusarium sp., care produce fuzarioza rădăcinilor, coletului şi plantulelor, sunt recomandate o serie de produse comerciale pentru a fi utilizate, după cum urmezaă: Amiral 3FS (1 l/t), Celest Star (1 l/t), Dividend Star (1 l/t), Lamardor (0,150 l/t), Semnal 500 FS (2,5 l/t) etc.

Pentru prevenirea pagubelor pe care le provoacă viitoarelor culturi de cereale diverse specii de afide, larvele gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides) sau viermii sârmă (Agriotes sp.) sunt recomandate o serie de insecticide: Nuprid Max 222 FS (2,5 l/t), Sirius Extra (2,25 l/t), Sentinel Syn 600 FS (1 l/t), Picus 600 FS (1 l/t), Cruiser 350 FS (1,5 l/t).

Eficacitatea tratamentului creşte pe măsură ce seminţele sunt foarte bine şi uniform acoperite cu produsul finit.

Pentru condiţiile din această toamnă, când vom fi nevoiţi să revenim cu grâu după grâu în anul al II-lea, pe o suptrafaţă mai mare de 30%, se impune cu acuitate efectuarea tratamentelor la sămânţă cu insecto-fungicidele recomandate şi folosite în zonă.

5. Cu privire la combaterea buruienilor

Efectuarea în totalitate şi în perioada optimă a lucrărilor tehnologice prezintă un rol deosebit de important în reducerea gradului de îmburuienare. Depăşirea pragului economic de dăunare impune aplicarea erbicidelor, ţinând seama de starea de vegetaţie a culturii, în fiecare zonă şi în fiecare solă.

6. Cu privire la folosirea regulatorilor de creştere

Pentru cerealele de toamnă există substanţe care stimulează creşterea şi fructificarea, cum sunt: Terra Sorb, aplicat toamna înainte de răsărit sau după răsărit, în doză de 2,5 l/ha, Atonik, aplicat primăvara la înfrăţire la al doilea internod, în cantitate de 0,5 l/ha, Nutri Leaf 20-20-20, folosit în perioada de creştere pentru stimuarea creşterii şi vigorii plantelor, în doză de 2,5 kg/ha, Nutri Vit 20-20-20, folosit în aceeaşi perioadă, cu acelaşi efect şi aceeaşi doză.

7. Cu privire la irigare

În condiţiile din această toamnă, irigarea pentru stimualrea răsăririi plantelor poate reprezenta o măsură tehnologică deosebit de importantă. În foarte mulţi ani cu toamne secetoase, folosirea unei norme de 300-500 m3/ha pentru stimularea răsăririi creează condiţii de răsărire şi consolidarea culturii, cu premise de a obţine sporuri semnificative de producţie (1,0 – 2,5 t/ha).

Sursa: MADR

Adauga un Comentariu


× 6 = patruzeci opt

© 2011 agrias.ro · Abonare:ArticoleComentarii