agrias.ro » Pomicultura, Sfatul Specialistului » Plantarea pomilor in gospodarie

Oamenii care traiesc la sat sunt iubitori de pământ şi-l fac să rodească, cultivându-l cu diferite specii de plante. Printre cele mai îndrăgite, dar mai pretenţioase în îngrijire se află speciile pomicole. Fiecare om de la sat a plantat în curtea sa cel putin un pom, gândindu-se la urmaşii săi. În gospădărie de multe ori, pomii au fost plantaţi la locul potrivit, sau au fost şi cazuri nefericite când pomii au fost plantaţi la loc nepotrivit. Astfel, specii sensibile la excesul de umiditate din sol au fost plantate în apropierea puţurilor sau pâraielor de suprafaţă, în zona de scurgere a apei din ploaie prin burlane, care stagnează la suprafaţa solului contribuind astfel la pieirea prematură a pomilor. Sunt situaţii în care pomii se plantează prea aproape de case, fiind umbriţi o mare parte din zi şi nu au spaţiu suficient să-şi dezvolte coroana. La ţară pomii, uneori folosesc ca loc de adăpost pentru găinile din gospădărie, contribuind astfel la uscarea pomilor ca urmare a dejecţiilor lăsate de găini.

Pentru a evita aceste lucruri neplăcute, gospodarul trebuie sa cunoască unele aspecte legate de cerinţele pomilor faţă de sol şi factorii de mediu.

De foarte multe ori, oamenii se întreabă dacă zona în care locuiesc este indicată pentru a cultiva o specie sau alta. Pe cuprinsul ţării există condiţii favorabile de cultură a pomilor, a tuturor speciilor pomicole, cu mici excepţii. În unele zone nu se cultivă pomi, nu pentru că nu ar exista condiţii favorabile ci pentru faptul că oamenii pornesc din start cu ideea preconcepută că în zona lor nu cresc pomi. Pomii nu cresc pentru că, nu sunt cultivaţi. Un indicator important pentru favorabilitatea zonei pentru pomi îl reprezintă vegetaţia spontană. Dacă în zonă cresc specii lemnoase forestiere (salcâm, salcie, plop, tei, arţar, dud, frasin, stejar etc) şi specii fructifere sălbatice (porumbar, măceş, vişin sălbatic, corcoduş etc) cu siguranţă pot fi cultivaţi şi pomii altoiţi. Există sate în care pomii nu se cultivă, datorită lipsei de tradiţie şi necunoaşterii. Foarte mulţi evită să cultive piersic, chiar în zone favorabile, datorită faptului că acesta se usucă repede. Este clar că oamenii nu au cunoştinţele necesare despre specia piersic şi nu fac tăierile corespunzătoare, care au rolul de a menţine coroana tânără şi a prelungi viaţa pomului. Nu se cunoaşte faptul că este o specie cu creştere accentuată, dar şi cu o epuizare la fel de accentuată, dacă nu aplicăm tehnologia de cultură. Întotdeauna vom fi răsplătiţi de un pom pe măsura îngrijirilor pe care le acordăm.

De foarte multe ori, oamenii cer şi caută soiuri la care fructele “nu fac viermi”. Nu există astfel de soiuri ci trebuie doar să aplicăm corect măsuri de protecţie a recoltei împotriva acestor dăunători.

Plantarea pomilor în gospodărie se face după aceleaşi reguli ca la plantaţiile pomicole. Plantarea se face toamna sau primăvara devreme, înainte de pornirea pomilor în vegetaţie. Dacă se întârzie plantarea în primăvară se recomandă udatul pomilor obligatoriu la plantare cu cel puţin 10 litri de apă, lucrare care se repetă după 2-3 săptămâni. Gropile de plantare se sapă mai adânc pentru a asigura condiţii optime de dezvoltare sistemului radicular, dar plantarea se face astfel încât punctul de altoire al pomului să rămână la suprafaţa solului.
După săpatul gropii rădăcinile pomilor se fasonează şi se introduc într-o mocirlă făcută din pământ, balegă de vacă şi mraniţă amestecate cu apă până se obţine o pastă de consistenţa smântânii.

Fasonatul constă în scurtarea rădăcinii principale (pivotului) şi a rădăinilor secundare. Această operaţiune are rolul de a verifica viabilitatea rădăcinilor şi de a favoriza ramificarea sistemului radicular. După mocirlire pomul se asează în centrul gropii, astfel încât punctul de altoire să fie situat la nivelul solului sau cu 2-3 cm deasupra solului şi se umple groapa cu pământ reavăn şi mărunţit. După ce groapa a fost umplută pe jumătate cu pământ se tasează pământul astfel încât să nu se rupă rădăcinile şi se contină cu adăugarea pământului, până ce groapa se umple complet. Apa de udat se adaugă fie după prima tasare a pământului din groapă, fie după umplerea completă a gropii cu pământ. Pentru ca apa să nu se piardă la suprafaşa solului se recomandă ca în jurul pomului să se execute un ,‚lighean’’ în care se adaugă apa.

Forma individuală a Axului vertical

Forma individuală a Axului vertical

Dacă plantarea se face toamna nu este necesară aplicarea apei de udat. După plantare se face scurtarea pomului pentru a proiecta coroana. Scurtarea pomului se face numai primăvara. Scurtarea pomului se face în funcţie de modul în care se doreşte a fi condus pomul. După plantare pomul poate fi tutorat pentru a creşte drept cu tutori din diferite materiale. Legatul pomului de tutore se face cu materiale care să nu provoace răni şi care să nu stranguleze pomul.

Conf. Dr. C. Paun

Plantaţie supeintensivă, pomi conduşi în forma Ax vertical

Plantaţie supeintensivă, pomi conduşi în forma Ax vertical

Etichete:,

Adauga un Comentariu

Trebuie sa fiti logat pentru a posta un comentariu.

© 2012 agrias.ro · Abonare:ArticoleComentarii