Tranzactiile cu terenuri arabile in extravilan, blocate

De aproximativ 3 saptamani notariatele nu mai proceseaza acte de vanzare-cumparare a terenurilor agricole arabile din extravilan, fiindca inca nu au normele de aplicare ale unei legi schimbate de curand.

De aproximativ 3 saptamani notariatele nu mai proceseaza acte de vanzare-cumparare a terenurilor agricole arabile din extravilan, fiindca inca nu au normele de aplicare ale unei legi schimbate de curand.

Analizand la rece, nici nu mai conteaza cum se numeste aceasta blocare a tranzactiilor pe piata libera a terenurilor agricole, fiindca in fiecare perioada, cei care fac legea pe aceste meleaguri, au gasit cate un artificiu legal sa blocheze proprietarii sa dispuna cum doresc de bunurile lor, dar in special de terenurile agricole.

Ca au blocat vanzarile terenurilor fara cadastru, iar acesta nu s-a facut pentru zone importante din Romania sau au impus anumite proceduri menite sa blocheze, masurile sunt complet anti-europene. Nu mai avem motive sa ne miram ca pretul in Romania pentru un hectar este de cateva mii de euro, in timp ce in Europa pretul pe hectar depaseste zecile de mii.

Daca nu poti dispune de proprietatea ta dupa cum doresti, atunci si sa investesti in asa ceva este foarte riscant, deci capitalul va evita constant astfel de piete imprevizibile. Totul intr-o economie pleaca de la regimul proprietatii si cum este aceasta protejata de lege, indiferent ca esti roman sau strain, mai ales daca vorbim de cetateni UE.

Este de inteles „frica” politicienilor nostri si a agricultorilor autohtoni de capitalul strain, dar cand am ales sa intram in UE, am acceptat o piata libera, care a permis oamenilor sa calatoreasca liber, sa munceasca peste hotare, sa faca liber afaceri pe teritoriul Romaniei etc.

Aceasta libertate a adus si dezavantaje: am fost pusi in fata unei concurente puternice, uneori neloiale, aruncand pe piata produse la pret de dumping, scumpind mana de lucru sau facand ca aceasta sa fie foarte greu de gasit, insa solutiile au fost mereu la dispozitia noastra si nu le-am implementat, fiindca erau diverse interese ascunse. De exemplu: de ce nu functioneaza scannerele din vamile romanesti? De ce nu este totul digitalizat la intrarea si taxarea produselor agroalimentare in vama? Cel mai probabil fiindca cineva castiga, iar fermierii nostri pierd.

Nu sunt de vina strainii ca pretul terenului nostru este ieftin, ci noi, ca am tot „pustiit” terenurile in calea capitalului strain, iar acum „culegem roadele”.

Zeci de ani au fost acordate arende simbolice (platite in cativa saci de porumb sau grau pentru hectarul cultivat) sau sume minime, facand astfel ca valoarea adusa de o astfel de proprietate sa fie minima. Scopul: diversi samsari de terenuri sau latifundiari sa cumpere respectivele terenuri pe valori de nimic. Intre timp, au aparut strainii, multi chiar din UE, profitand de un mediu de saracie lucie, iar astfel au cumparat aproape o treime din suprafata agricola a Romaniei pe sume simbolice.

Altfel spus, latifundiarii nostri au cazut in propria capcana. Acum fac tot posibilul sa blocheze capitalurile straine, chiar si capitalurile speculative, sa intre in piata si sa ii concureze.

Acest „izolationism” fata de capitalul extern nu ne protejeaza, ci ne vulnerabilizeaza – prioritatea noastra este ca acest pamant sa fie lucrat, sa mobilizeze mana de lucru, dar mai ales sa dezvolte sectorul agribusiness, indiferent cine investeste acei bani. Daca investitorii sunt companii cu experienta in agribusiness, cu atat mai bine, asta inseamna si infuzie de know-how.

Aceste manipulari grosolane ale regimului proprietatii si lipsa unei garantii reale face si bursele noastre sa nu fie credibile, motiv pentru care oamenii nu le folosesc pentru a tranzactiona. Daca nu ai incredere intr-un sistem, il vei evita. Intrebarea este: cati tineri vor mai emigra ca sa scape de acest sistem imprevizibil? Nu poti sa iti cladesti viitorul pe un teren instabil.

Dr. ing. Albert Budica

Lasă un răspuns